Fii mai romantic Veve!
Sectorul Poliției de Frontieră Moravița este un loc dificil, a fost și va fi un teritoriu al problemelor, le preiei când ajungi aici și pe majoritatea le predai când ieși la pensie, pentru că toate eforturile de a îmbunătăți situația acestei subunități se axează de regulă pe o singură direcție, în vreme ce toate celelalte sunt pe deplin ignorate.
Ne-am pregătit de Schengen dar au cam început să ne placă euroii, apoi am stârpit corupția dar am redus pregătirea profesională la nivelul CAP-urilor în prag de desființare de la începutul anilor 90. Ulterior am luptat "eroic" împotriva hoardelor migratoare dar ne-am cam obișnuit să vorbim apăsat și între noi. Orice am face, nu reușim să ne coordonăm eforturile în așa fel încât să câștigăm pe toate planurile .
Deși acceptaserăm acest război de gherilă pentru că mereu câștigam pe câte un front, astăzi, camarazii mei din tranșee sunt mai dezamăgiți ca oricând.
Proaspăt instalat la comanda sectorului, ofițerul cu cele mai bune aptitudini în comunicare din tot Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, numără dezamăgit pe primele degete de la o singură mână, coordonatorii de tură capabili să transmită un mesaj compact și prietenos către colegii lor de schimb.
În fine, de Veve vorbeam.
V.V. este coordonator tură serviciu la S.P.F. Moravița, un ofițer care realmente își dorește mult dar poate puțin sau doar atât reușește. În toată strădania lui, care în acest articol nu este luată în râs - omu' chiar încearcă, Veve reușește mereu să se transforme într-un bădăran, înjură de morți și de răniți, își bagă și își scoate, le explică celor din jurul său cât de slabi pregătiți sunt ei și cât de magna cum laude este el(vezi examenele pentru Frontex) și reușește de fiecare dată când telefonul sună a situației operativă, să își trimită minimum 2-3 colegi acasă cu un gust amar de romantism mitocănesc. Nu, nu romantismul ăla când trosneşte lemnul în sobă, ci ăla când îți trosnesc dinții fără să îți dea nimeni vreun pumn.