A murit fata noastră astăzi! E a noastră, a tuturor! Într-un fel am crescut-o noi, toți și într-un fel am omorât-o tot noi, TOȚI!
De câțiva ani de zile au apărut primele semne că Poliția este o instituție defectă, dar nu interesează pe nimeni pentru că nimănui nu îi pasă de „gabori”. Nu sunt IT-iști și nici salvatori de vieți pentru a se bucura de o atenție deosebită, iar atunci când sindicatele strigă cu disperare că poliția se duce în jos, nimeni nu le ascultă, pentru că „milițienii” mai merită și ei să dea de greu, Nu!?. Da! Dar când polițistul este dezbrăcat, nici comunitatea nu e în siguranță.
Nepregătiți și fricoși, hăituiți de proprii colegi sau șefi, urâți de societate, polițiștii merg la serviciu ca la bandă în fabrică, cu capul plecat și urând de moarte meseria pe care au ales-o în trecut cu atât de mult interes și pasiune.
Fricoși au fost și cei care trebuiau să intervină pentru a salva viața acelei fete, dar au preferat să stea și să meargă pe lege, pentru că inițiativa și spiritul liber au fost de mult ucise în acest Minister al Afacerilor Interne. Și să știți că fricoșii se înmulțesc mai repede decât curajoșii.
Așa ar fi făcut orice polițist, de ce să se expună?
Șeful îl fute!
Societatea îl scuipă!
Colegii râd de el!
Procurorul îi impută nerespectarea legii!
Așa nu a făcut mai mult și nu a greșit deloc! Fiindcă pentru polițistul/polițiștii în cauză, o hârtie contează mai mult decât o viată, mai ales atunci când ești unic întreținător al familiei.
Vreți O Românie în Siguranță, schimbați ceva! Pentru Justiție ați ieșit în stradă, pentru siguranța voastră, când?
Alexandra este cea mai curajoasă apărătoare a comunității, pentru că la 15 ani, nu a înghețat de frică și nu s-a gândit la ce ar zice șeful sau procurorul. Ea nu a stat înspăimântată așteptându-și sfârșitul, așa cum polițiștii își așteaptă pensia. NU! Ea a căutat soluții și a alertat autoritățile.
Alexandra nu a putut fi salvată, dar a salvat prin gestul ei, multe alte victime ale monstrului de la Caracal. Dacă nu efectua acel apel, polițiștii cu STS-ul și cu toți actorii implicați se învârteau și acum în cerc și treceau luni bune până dosarul ei se pierdea într-un sertar.
Astăzi am pierdut mai mult decât o copilă, astăzi am pierdut un erou, un stâlp de bază al comunității, poate un viitor polițist sau un viitor ministru, care ar fi făcut mai multe pentru semeni. Am pierdut un om care nu s-ar fi ascuns după proceduri și care ar fi preferat să doarmă în stradă decât să se închine regulilor care omoară oameni.
Vine, Vine! – au fost ultimele ei cuvinte! Dacă nu era măcelărită ar fi continuat așa:
Vine ziua în care vă treziți și voi!?
Echipa Smart Pol
Comments